vineri, 20 februarie 2009

Engage!

Traiesc din revelatii. Si cand spun asta nu ma refer la revelatii uluitoare, maiestoase si direct brevetabile intru schimbarea clara a existentei mele sociale si finaciare. Neah, revelatiile mele sunt cotidiene, plictisitoare si plate prin lipsa implicatiilor „mistico-karmice”, daaar…caci exista si un dar/stai sa vezi…revelatiile mele lovesc parsiveste la temelia linistii mele de om multumit in existenta lui marunta si comuna.
Acum ca mi-am facut introducerea minunat de literara revin cu picioarele pe tastatura si trimit in eter ofuscarea provenita din revelatia verde-inchis fiere inflamata ca sunt doar o tuta senila (pardon, memorie selectiva) care a fost debarcata pe un peron in mijlocul lui pustiu/ habar n-am unde sunt campul ma-sii.
Si stau in pustiu/ habar n-am unde sunt campul ma-sii si ma uit la balarii, praf (in ochi, nas si alte parti, nu detaliez) si admir cerul (foarte frumos de altfel) ca sa nu vad ca stau a proasta in mijlocul ciulinilor. Si stau asa de cativa anisori si ma uit cum trec unii si altii in trenuri, mai de marfa, mai de lux, in timp ce eu stau ca harciogul multumit in balarii, fericita ca nu sunt pasari de prada (sper cel putin) sa-mi smotoceasca blanita minunat de imbacsita de praful statului degeaba in camp pustiu.
Se mai opreste unul-altul (mai fac si trenurile pana) socializam vioi sau ipocrit, ei pleaca si eu…da, ati ghicit, stau ca tuta in pustiu/ habar n-am unde sunt campul ma-sii.
Si aici inchid paranteza, pe care probabil ca nu am deschis-o dar nu conteaza aici in balariile mele, si revin la revelatia ce m-a lovit azi parsiveste.
Ce naiba stau eu ca tuta in camp, in loc sa ma sui si eu in vreun mijloc de transport (surprinzator de aia se numeste asa, ca sa transporte) si sa ma duc spre ceva….nu stiu spre ce, unde si de ce, dar daca altii sunt in miscare eu de ce naiba stau in praf/camp/balarii (cerul frumos de altfel)
Si ia uite cum o revelatie mica, plictisitoare prin platitudinea ei a dat nastere unei porniri draconice de a ma sui in primul tren/mocanita ce-o fi ea.
Asa ca dragii mei sunt pe cai mari spre urmatoarea halta! Revin cu amanunte din proaspat infiintatul meu jurnal de bord…
Engage Captain Picard!!!....nu, nu am personalitate multipla (sper, altfel o sa iasa mare iures ca sigur sunt certarete toate personalitatile mele).

Un comentariu:

  1. Drum bun!!
    Ma bucur sa vad ca ai luat "taurul de coarne" si sper sa ajungi "where no man had set foot before"....asta daca si tu iti doresti ;)

    RăspundețiȘtergere